Ora decesului: 12:06, luni, 14 mai 2012
Luni a fost decuplată de la aparate. A fost decuplată împotriva voinței prietenilor, iar dacă am putea citi gândurile, cu siguranță și ea își dorea să mai trăiască. Cei care o iubeau au fost alături de ea chiar și în ultima clipă, iar când au aflat deznodământul li s-a oprit inima pentru câteva secunde. Și mie. Apoi când a repornit… o lacrimă din colțul ochiului drept a început să se scurgă încet, la fel ca Jiul într-o zi caniculară.
Avea 64 de ani, dar cu zece luni în urmă a fost indusă într-o comă artificială datorită problemelor pe care le avea. Înainte de asta, începuse să nu mai fie ce a fost, dar prietenii și familia au continuat să o iubească și așa. Era spontană, nu știai la ce să te aștepți de la ea. Inspira o doză mare de optimism de fiecare dată când apărea și chiar dacă te dezamăgea, nu aveai cum să nu o iubești. Era frumoasă și blândă, nu a făcut rău nimănui, niciodată. A fost tot timpul împotriva nedreptății și a luptat până în ultima clipă împotriva celor care începuseră să meargă pe calea nedreaptă.
În această perioadă de viață a strâns lângă ea atâția prieteni, cât alții nu vor strânge nici dacă ar trăi o mie de ani. A fost pentru foarte mulți prima dragoste, dar nu a fost niciodată o târfă. Îi plăcea să strângă oamenii în jurul ei, îi plăcea să-i împrietenească și să-și descopere și alte pasiuni comune. În multe cercuri, o conversație nu era reușită dacă nu i se pomenea numele măcar o dată. Cei care o iubeau o făceau în mod necondiționat și la fiecare eșec o strângeau în brațe ca pe propria mamă.
Dușmanii nu au întârziat nici ei să apară, mai ales că a luptat de multe ori împotriva sistemului. Din fericire a avut și ea câțiva prieteni sus puși și i-au luat apărarea când dușmanul cel mai de temut al tuturor era regimul Ceaușescu. Nimeni nu a reușit să o atingă nici măcar cu un deget pe vremea aceea pentru că era mândră și deșteaptă. Asta știu din auzite. Mi-a spus tatăl meu cu ani în urmă, în timp ce îmi povestea cele mai nebune întâmplări pe care le-a avut împreună cu ea. Au suferit împreună și s-au bucurat împreună ca doi copii.
De-a lungul timpului a strâns în jurul său și persoane care au profitat tot timpul de ea. Au profitat, dar ea a ieșit cu capul sus din orice și și-a păstrat mândria. A rămas cu sufletul curat din orice mizerie pe care au plănuit-o alții pentru ea. Chiar și în ’98 când era direct interesată, ea a continuat să lupte pentru dreptate chiar dacă avea mult de câștigat dacă nu lupta.
A avut mulți copii. I-a făcut mari și la propriu, și la figurat. Pe lângă aceștia, a înfiat și alți copii. O parte din ei s-au dovedit a fi demni, însă alții au trădat-o imediat cum au ajuns la maturitate. Mulți s-au întors cu capul în pământ după ce au plecat în străinătate sau s-au făcut de râs în România. Ea a continuat să fie o mamă iubitoare și i-a adus din nou lângă ea dacă au avut nevoie. Din nefericire, trei dintre acești copii au lovit-o și în momentul când mai avea doar câteva minute de trăit. Luni, 14 aprilie, aceștia au ales să o înlocuiească, practic să-i zică altcuiva mamă.
Pentru mulți ca mine va rămâne unică și nu o va înlocui nimeni. Am fost alături de ea și când zăpada era până la genunchi și gerul îți îngheța orice urmă de piele. I-am fost alături deși nu era în cea mai bună formă sau era cu moralul la pământ. Nu am fost singur, asta este cel mai important.
De luni, 14 aprilie, va exista doar în inimile alb-albastre a sutelor de mii de prieteni care i-au fost alături. De luni, am devenit atei în fotbal. De luni am înțeles că presa nu mai are nicio putere și Cosa Nostra este la conducerea Federației Române de Fotbal de mai bine de 20 de ani. De luni am înțeles că oamenii pot să voteze strâmb fără nici un pic de bun simț. Ai dracu’ oameni! Oameni care pot să schimbe orice regulă doar de dragul de a conduce în orice condiții. Vrem dreptate, dar oamenii nu vor fi niciodată drepți.
Acum, tu, “Campioana unei mari iubiri”, vei juca doar în sufletele noastre. Te vom păstra acolo la fel cum am făcut-o cu copiii tăi Oblemenco, Neamțu sau Zoli Crișan. Acolo mai sunt și prietenii tăi Păunescu care a scris pentru tine cele mai frumoase cuvinte posibile. Va mai fi și inegalabilul Domozină care a dus vestea despre faptele tale mărețe și despre oamenii pe care i-ai făcut legende. Poate că nu pot fi oamenii drepți, dar unii pot fi legende!
